neomeníme s.f. (înv.) neomenie. Vezi definitia »

AFUNZÍME, afunzimi, s. f. (Rar) Adâncime (1). – Afund + suf. -ime. Vezi definitia »

LĂȚÍME, lățimi, s. f. Însușirea de a fi lat; cea mai mică dintre cele două dimensiuni liniare ale unei suprafețe plane dreptunghiulare; întindere opusă lungimii. ♦ Dimensiunea mijlocie a unui corp paralelipipedic. – Lat + suf. -ime. Vezi definitia »

SCRÉME, screm, vb. III. Refl. A se opinti, a se încorda făcând un efort (pentru a evacua excrementele). ♦ Tranz. (Rar) A evacua, a elimina ceva din organism. – Lat. exprimere (după excrementum). Vezi definitia »

CÚLME, culmi, s. f. 1. Partea cea mai de sus, prelungită orizontal, a unui munte sau a unui deal; vârf, culmiș. ♦ Punctul cel mai înalt în drumul parcurs de un corp ceresc. 2. Fig. Gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; apogeu. ♦ Expr. Culmea culmilor! sau asta-i culmea! = asta întrece orice margini, e nemaipomenit. 3. (Pop.) Prăjină lungă în casele țărănești, fixată orizontal de grinzi, de care se atârnă haine, obiecte casnice etc. – Lat. culmen. Vezi definitia »