OMOTÉTIC, -Ă, omotetici, -ce, adj. Care se află în raport de omotetie. – Din fr. homothétique. Vezi definitia »

HEPTAÉDRIC, -Ă adj. În formă de heptaedru. [Pron. -ta-e-. / < fr. heptaédrique]. Vezi definitia »

CLÍNIC, -Ă, clinici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Așezământ spitalicesc sau secție într-un spital în care viitorii medici își fac practica la patul bolnavilor, sub îndrumarea profesorilor. 2. S. f. Disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor; totalitatea cunoștințelor teoretice și practice obținute prin observarea directă a bolnavilor. 3. Adj. Care aparține unei clinici (1), care se face într-o clinică, specific unei clinici. – Din fr. clinique. Vezi definitia »

METAFÍZIC, -Ă, metafizici, -ce, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Parte a filozofiei având drept obiect cunoașterea absolută, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simțurile noastre, care depășesc cadrul experienței. 2. S. m. (Înv.) Metafizician. 3. Adj. Care aparține metafizicii (1), privitor la metafizică; care nu poate fi perceput cu simțurile noastre, depășind cadrul realității; conform cu principiile metafizicii (1) – Din gr. metafisikí, metafisikós, lat. metaphysica, germ. Metaphysik, metaphysisch, fr. métaphysique. Vezi definitia »

BABÉLIC, -Ă adj. (Rar) Gigantic, uriaș. [< fr. babélique]. Vezi definitia »