STÁTIC¹, -Ă I. adj. 1. referitor la echilibrul forțelor, la statică. 2. în nemișcare, lipsit de dinamism; pasiv; imuabil. II. s. f. ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului corpurilor. ♦ statica grafică = capitol al staticii care se ocupă cu rezolvarea problemelor pe cale grafică; statica fluidelor = hidrostatică; statica gazelor = aerostatică; statica construcțiilor = disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor și a deformațiilor sistemelor de bare. (< fr. statique) Vezi definitia »

BÁZIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Cu proprietățile unei baze. [Cf. fr. basique]. Vezi definitia »

REBUSÍSTIC, -Ă adj. referitor la rebusuri, de rebus. (< it. rebussistico) Vezi definitia »

DICRÓIC, -Ă adj. 1. (despre substanțe) care prezintă dicroism. 2. (despre plante) cu flori de două culori. (< fr. dicroïque) Vezi definitia »

MARCOMÁNIC, -Ă, marcomanici, -ce, adj. Care aparține marcomanilor, privitor la marcomani. – Din fr. marcomanique. Vezi definitia »