EPOLÉT, epoleți, s. m. Bandă de stofă care se prinde pe umerii uniformelor și pe care se aplică de obicei însemnele gradului, ale specialității etc. – Din fr. épaulette. Vezi definitia »

SET, seturi, s. n. 1. Fiecare dintre părțile în care se împart unele jocuri sportive, determinate de câștigarea unui anumit număr de puncte în favoarea unei echipe sau a unui jucător. 2. Serie de obiecte sau de instrumente tehnice care se vând împreună. 3. Ansamblul de obiecte de îmbrăcăminte (în special pulover și jachetă) ale cărui piese sunt confecționate din același material; garnitură (3). – Din engl., fr. set. Vezi definitia »

get-begét adj. – Autentic, neaoș. – Var. (Munt.) eget-beget. Tc. ced bi ced „de la un strămoș la altul” (Meyer 81; Șeineanu, II, 179; Lokotsch 634). Vezi definitia »

PICHÉT³ I. s. n. 1. (în trecut) punct întărit la frontiera unei țări unde stă de pază un detașament de grăniceri. ◊ mic detașament de soldați destinat să fie folosit în primul rând în caz de pericol. o~ de incendiu = subunitate de pompieri organizată în cadrul unei instituții sau întreprinderi. 2. ~ de grevă = detașament de greviști, care, stând la poarta întreprinderilor sau a instituțiilor, previn pe cei din afară de declararea grevei și împiedică pe spărgătorii de grevă să acționeze. II. s. m. țăruș de lemn pentru a marca un punct (pe un traseu etc.). (< fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket) Vezi definitia »

SEXTOLÉT s. n. (muz.) diviziune ritmică specială din șase note de durată egală cu aceea a patru note obișnuite. (< fr. sextolet) Vezi definitia »