CONECTÍV, -Ă adj. Care poate fi conectat, care se conectează. // s.n. 1. (Log.) Legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; conector. 2. Nerv care reunește mai mulți ganglioni. 3. (Bot.) Parte a anterei care suportă și reunește sacii polenici. ♦ Țesut celular. 4. (Mat.) Operator. [Cf. lat. connectivus, fr. connectif, it. connettivo]. Vezi definitia »

moroslív, -ă, moroslívi, -e, adj. (reg.) 1. roșu-închis, negru-roșu. 2. solid, tare. 3. morocănos. 4. (s.f.) o femeie rea, murdară. 5. mamornic. Vezi definitia »

OCLUSÍV, -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează prin ocluziunea canalului fonator, urmată de o explozie (4); (consoană) explozivă. (< fr. occlusif) Vezi definitia »

EXSUDATÍV, -Ă adj. (despre inflamații) însoțit de supurație. (< fr. exsudatif) Vezi definitia »

OSTENTATÍV, -Ă, ostentativi, -e, adj. Făcut cu intenția de a pune ceva în evidență, de a impresiona, de a provoca; demonstrativ, provocator, ostentatoriu. – Din it. ostentativo, germ. ostentativ. Vezi definitia »