Definita cuvantului conectiv
CONECTÍV, -Ă adj. Care poate fi conectat, care se conectează. // s.n. 1. (Log.) Legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; conector. 2. Nerv care reunește mai mulți ganglioni. 3. (Bot.) Parte a anterei care suportă și reunește sacii polenici. ♦ Țesut celular. 4. (Mat.) Operator. [Cf. lat. connectivus, fr. connectif, it. connettivo].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conectiv
COMISERATÍV, -Ă, comiserativi, -e, adj. (Rar) Compătimitor. [Pr. și: -ze-] – Din it. commiserativo. Vezi definitia »
CONOTATÍV, -Ă adj. referitor la conotație; (despre sensul cuvintelor) suplimentar față de denotația cuvântului; reieșind din experiența personală, din context; figurat. ◊ (despre stil) dominat de conotații. (< fr. connotatif) Vezi definitia »
PREZERVATÍV, prezervative, s. n. Remediu folosit pentru prevenirea unui rău. ♦ Mic tub elastic închis la un capăt, folosit de bărbați ca protector împotriva bolilor venerice sau ca mijloc anticoncepțional. – Din fr. préservatif. Vezi definitia »
DEPLETÍV, -Ă adj. care produce deplețiune. (< fr. déplétif) Vezi definitia »
SUBJONCTÍV s.n. Conjunctiv. [< fr. subjonctif, cf. lat. subiunctivus < subiungere – a subordona]. Vezi definitia »