STENOGRAFÍE s.f. Sistem de scriere rapidă realizat cu ajutorul unor semne convenționale care permit înregistrarea vorbirii în ritmul ei obișnuit; tahigrafie. [Gen. -iei. / < fr. sténographie, engl. stenography, cf. gr. stenos – strâns, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

țăcălíe, țăcălíi, s.f. (reg.) 1. frigare, țaglă. 2. (la pl.) stinghii, surcele. 3. vârf (ascuțit) de deal. 4. persoană cu chelie. Vezi definitia »

LALÁȚIE s. f. repetare ritmică a unor sunete, proprie dezvoltării vorbirii la copii; bâlbâială infantilă. (< fr. lallation) Vezi definitia »

PEDIATRÍE s. f. ramură a medicinei care studiază bolile de copii; medicină infantilă. (< fr. pédiatrie) Vezi definitia »

DILATOMETRÍE s. f. Ramură a fizicii care studiază procedeele de măsurare a dilatației corpurilor, precum și transformările fizico-chimice suferite de corpuri sub influența căldurii. – Din fr. dilatométrie. Vezi definitia »