ȚĂPOÁICĂ, țăpoaice, s. f. (Reg.) Coș de formă conică, cu o coadă lungă, folosit la pescuit. – Din țăpoi + suf. -oaică. Vezi definitia »

jolúdă s.f. (reg.) mică umflătură. Vezi definitia »

sfáră s. f. – 1. Fum, fum înecăcios. – 2. Miros greu, miros de carne sau de grăsime încinsă. – 3. (Înv.) Sacrificiu. – 4. Anunț, știre. – Var. Mold. șfară. Sl. skvara (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 337). Sensul 4, azi aproape exclusiv sfoară, în expresia „a da sf(o)ară’n țară” „a face cunoscut”, fără îndoială din sensul înv. de a comunica știrile importante prin focuri de strajă. – Der. sfarog, s. n. (obiect ars sau uscat), cu suf. -og (după Candrea, din rus. svarok; după Scriban, din sl. tvarogŭ „brînză”); sfarogi (var. sfărogi, sfîrlogi), vb. (a se face sfavog, a se scoroji), negreșit în relație expresivă cu (s)corogi; sfîrloagă, s. f. (încălțăminte uzată); sfarnic, s. n. (înv., altar pentru jertfă). – Din rom. provine țig. suvara „veste” (Graur, BL, III, 186). Cf. scradă. Vezi definitia »

NEGLIJÉNȚĂ s.f. Nepăsare, delăsare; neîngrijire. ♦ Lipsă de grijă, de preocupare; greșeală ușoară cauzată de o lipsă de atenție. ♦ (Jur.) Formă a culpei constând în atitudinea cuiva care nu prevede consecințele păgubitoare ale faptelor sale. [Cf. fr. négligence, lat. negligentia]. Vezi definitia »

FÂSÂITÚRĂ, fâsâituri, s. f. Fâsâială. [Pr.: -sâ-i-. – Var.: fâsăitúră s. f.] – Fâsâi + suf. -tură. Vezi definitia »