PILÓN s.m. 1. Stâlp puternic de susținere (a unei cupole, a unui arc de pod etc.). 2. Construcție masivă de o parte și de alta a intrării unui templu sau unui monument. ♦ Element ornamental în formă de stâlp, așezat la capătul unui pod, la intrarea într-o expoziție, într-un parc etc. 3. Stâlp care susține o linie electrică aeriană, o antenă electromagnetică etc. ◊ Pilon de antenă = stâlp pe care este montată o antenă de radioemisiune. [Pl. -oni, (s.n.) -oane. / < fr. pylône, it. pilone, cf. gr. pylon]. Vezi definitia »

APPLETON [æpltən], oraș în N S.U.A. (Wisconsin), lîngă L. Michigan; 312,9 mii loc. (1988, cu suburbiile). Ind. celulozei și hîrtiei, prod. farmaceutice și alim. Prima hidrocentrală din S.U.A. (1882). Universitatea Lawrence (1847). Vezi definitia »

NOMOCANÓN, nomocanoane, s. n. Colecție de legi imperiale bizantine și de canoane ale sinoadelor bisericești. – Din ngr. nomokánon. Vezi definitia »

LONJERÓN s.n. v. longeron. Vezi definitia »

TIRATRÓN s. n. tub electronic cu trei electrozi folosit ca redresor comandat, ca amplificator de curent etc. (< fr. thyratron) Vezi definitia »