păcăléț, -eáță, adj. (înv.) păcălitor. Vezi definitia »

1.hoț de codru; 2.om nemilos, rău la suflet; 3.poreclă dată țiganilor (Glosar Snoava populară românească, vol.III, ed. Minerva, București, 1987, pag.801) Vezi definitia »

șpiț (-țuri), s. n. – 1. Băț cu vîrf. – 2. Lucrătură din puncte. – 3. Gravură tipografică. – Var. spiț. Germ. Spitz(e) „vîrf” (Borcea 206). – Der. spițărat, adj. (brodat, cusut cu ajur). Vezi definitia »

a prinde în jbilț expr. (intl.) a aresta, a închide. Vezi definitia »

LEGĂNÚȚ, legănuțe, s. n. (Pop.) Legănel. – Leagăn + suf. -uț. Vezi definitia »