FARINGOTOMÍE s.f. Incizare a faringelui. [< fr. pharyngotomie, cf. gr. pharynx – faringe, tome – tăiere]. Vezi definitia »

AMONIEMÍE s. f. prezența amoniacului în sânge. (< fr. ammoniémie) Vezi definitia »

FRANCOFILÍE s. f. prietenie față de Franța; galofilie. (< fr. francophilie) Vezi definitia »

MICROCEFALÍE s.f. Dezvoltare insuficientă a craniului și a creierului, care are ca urmare idioția; nanocefalie. [Gen. -iei. / < fr. microcéphalie]. Vezi definitia »

ARMONÍE¹, armonii, s. f. Potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înțelegere în relațiile dintre două persoane, două colectivități etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (Muz.) concordanță fonică între sunete. ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete imită sau sugerează un sunet din natură. Armonie vocalică = fenomen fonetic care constă în potrivirea de timbru a vocalelor din elementele alcătuitoare ale unui cuvânt. ♦ Parte a teoriei muzicale care studiază acordurile în compoziție. – Din fr. harmonie, lat. harmonia. Vezi definitia »