CÁRTĂ, carte, s. f. 1. Nume dat (în evul mediu) actelor destinate a consemna unele privilegii și libertăți fundamentale ale unor clase sau pături sociale și a servi drept constituție unui stat. 2. Manifest cuprinzând revendicările unei organizații politice, sociale, profesionale etc. 3. Act care stă la baza organizării și funcționării unei organizații internaționale. Carta Organizației Națiunilor Unite. – Din fr. charte, lat. charta. Vezi definitia »

surótcă (-ci), s. f. – (Banat) Zeamă lungă. Sb. surotka „zer” (Candrea). Vezi definitia »

MINISTRÉSĂ s. f. (glumeț) soție de ministru. (< it. minis-tressa) Vezi definitia »

PROTOCARBÚRĂ s.f. Combinația cea mai săracă în carbon pe care un corp simplu o poate forma cu acesta. [< fr. protocarbure]. Vezi definitia »

VÉRVĂ s.f. Însuflețire, bună dispoziție; aflux verbal, bogăție de idei care rezultă din această însuflețire. ◊ A fi în vervă = a fi însuflețit, avântat, volubil. [< fr. verve]. Vezi definitia »