MONOGÉN, -Ă adj. 1. (mat.) funcție ~ă = funcție a unei variabile complexe care admite o derivată determinată pentru o valoare dată a variabilei. 2. (despre viermi paraziți externi) la care ciclul de dezvoltare se petrece pe o singură gazdă. (< fr. monogène, germ. monogen) Vezi definitia »

DEMIMONDÉN, -Ă I. adj. referitor la o demimondă. II. s. f. femeie de moravuri ușoare; cochetă. (< fr. demi-mondaine) Vezi definitia »

AMINOBENZÉN s. m. anilină. (< fr. aminobenzène) Vezi definitia »

ABIOGÉN, -Ă, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viață; (despre procese) care are loc, care se petrece fără participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiogène. Vezi definitia »

SPASMOGÉN, -Ă, spasmogeni, -e, adj. Care provoacă spasme. – Din fr. spasmogène. Vezi definitia »