bitúmen s. n. – Material provenit din transformarea în condiții naturale a cerii și a rășinii vegetale. Lat. bitumen (sec. XIX). Cuvînt rar; în locul lui se folosește asfalt. În schimb, se folosește der. bituminos, adj., din fr. bitumineux. Vezi definitia »

MONDÉN, -Ă adj. care aparține unei vieți luxoase; (și s.) care duce o viață de petreceri; referitor la o astfel de viață. (< fr. mondain) Vezi definitia »

paraselén, paraseléne, s.n. (înv.) cerc luminos în jurul lunii. Vezi definitia »

CALORIGÉN, -Ă adj. Care produce energie calorică. [< fr. calorigène, cf. lat. calor – căldură, gr. gennan – a produce]. Vezi definitia »

DURAMÉN, duramenuri, s. n. Partea centrală a lemnului din trunchiul și ramurile unui arbore. – Din fr. duramen. Vezi definitia »