nătântáv, -ă, adj. (reg.) nătâng, prost. Vezi definitia »

poráv (-vă), adj. – (Trans.) Violent, acerb. – Var. purav. Sl. porivŭ (‹ pora „violență”), cu schimb de terminație (Miklosich, Lexicon, 628; Cihac, II, 299). Cf. poară, poroinic. Vezi definitia »

CONCLÁV s. n. 1. încăpere în care matroanele romane se retrăgeau pentru a-și primi prietenii apropiați. 2. adunare a cardinalilor pentru alegerea unui papă. ◊ sala adunării. 3. (fig.) adunare secretă. (< fr., lat. conclave) Vezi definitia »

SLAV, -Ă, slavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Rusiei, Ucrainei, Bielorusiei, Poloniei, Bulgariei, Cehiei, Slovaciei, Serbiei etc. sau care este originară de acolo; slavon (1); (la m. pl.) popor care locuiește în aceste state. 2. Adj. Care aparține slavilor (1), care se referă la slavi; slavic, slavonesc, slavon (2), slavonicesc. ◊ Limba slavă (și substativat, f.) = a) limba slavonă; b) fiecare dintre limbile popoarelor slave (2). ♦ (Substantivat, f.; în sintagma) Slavă veche (bisericească) = limba textelor slave religioase (traduceri slave din cărțile grecești de cult din sec. IX-XI). – Din fr. slave. Vezi definitia »

jiráv, jirávă, adj. (reg.) 1. slab; mofturos la mâncare. 2. iute la fire, aspru, neîndurat, sever; nerăbdător. Vezi definitia »