RUGĂCIÚNE, rugăciuni, s. f. Cerere, mulțumire sau laudă adresată de credincioși divinității; rugă (2). ♦ (Rar) Rugăminte, insistență, rugă (1). – Lat. rogatio, -onis. Vezi definitia »

APOZIȚIÚNE s.f. v. apoziție. Vezi definitia »

LEGITIMAȚIÚNE s.f. v. legitimație. Vezi definitia »

ECLUZIÚNE s. f. v. ecloziune. Vezi definitia »

INFRACȚIÚNE s.f. (Jur.) 1. Violare a unor legi penale. 2. Abatere, încălcare a unui ordin, a unui tratat etc. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. infraction, lat. infractio – spargere]. Vezi definitia »