EXÍL s.n. (Jur.) Pedeapsă constând în izgonirea celui condamnat în afara hotarelor țării sale; surghiun. ♦ (P. ext.) Plecare nesilită a cuiva din propria-i țară sau localitate (mai ales pentru a scăpa de prigonire); situația celui exilat. [Pron. eg-zil, pl. -luri, -le. / < fr. exil, lat. exilium < ex – afară, salio – a sări]. Vezi definitia »

POTÁBIL, -Ă, potabili, -e, adj. Care îndeplinește toate calitățile necesare pentru a putea fi băut; bun de băut. Apă potabilă. – Din fr. potable, lat. potabilis. Vezi definitia »

ATMOFÍL, -Ă adj. (despre elemente chimice) care intră în compoziția atmosferei terestre. (< germ. atmophil) Vezi definitia »

TURCOFÍL, -Ă adj., s. m. f. admirator al poporului și culturii turce; filoturc. (< fr. turcophile) Vezi definitia »

ACORDÁBIL, -Ă adj. (Despre instrumente muzicale) Care poate fi acordat. [Cf. fr. accordable]. Vezi definitia »