PUNCTUÁȚIE, punctuații, s. f. Sistem de semne grafice convenționale care au rolul de a marca propozițiile, frazele, pauzele, intonația, întreruperea șirului vorbirii etc., mod de a folosi aceste semne; ramură a gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne. [Pr.: -tu-a-. – Var.: (înv.) punctuațiúne s. f.] – Din fr. punctuation (după punct). Vezi definitia »

AGALACTÍE s. f. Absență a secreției lactate la femeia care a născut. ◊ Agalactie contagioasă = boală epizootică a oilor și a caprelor, provocată de un microb, care are drept consecință lipsa laptelui la animalele bolnave; răsfug alb. – Din fr. agalactie. Vezi definitia »

ȚESUTOTERAPÍE s. f. tratament cu țesuturi conservate în scopul refacerii unui organ bolnav. (după fr. tissuthérapie) Vezi definitia »

MEROGONÍE s. f. fecundare a unui fragment nucleat din oosferă. (< fr. mérogonie) Vezi definitia »

COTIZÁȚIE s. f. sumă fixă stabilită în funcție de venit pe care o plătesc periodic membrii unei organizații, asociații etc.; contribuție bănească la o cheltuială comună. (< fr. cotisation) Vezi definitia »