PIZMUÍT, -Ă, pizmuiți, -te, adj. Invidiat; p. ext. dușmănit, urât. – V. pizmui. Vezi definitia »

vârtojít (reg.) adj. m., pl. vârtojíți; f. vârtojítă, pl. vârtojíte Vezi definitia »

COȘĂRÍT s. n. Impozit care se plătea pentru fiecare coș¹ (8), adică pentru fiecare locuință. – Coș¹ + suf. -ărit. Vezi definitia »

SECĂTUÍT, -Ă, secătuiți, -te, adj. 1. Stors, sleit, epuizat, obosit. 2. Care s-a terminat, care nu mai poate fi exploatat. – V. secătui. Vezi definitia »

FINÍT, -Ă adj. 1. Care nu depășește valori oricât de mari; mărginit, limitat. 2. (Despre produse) Care a suferit toate operațiile de prelucrare; terminat. // s.n. Categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei care au existență limitată și se pot transforma unele în altele. [Cf. fr. fini, lat. finitus]. Vezi definitia »