Definita cuvantului finit
FINÍT, -Ă adj. 1. Care nu depășește valori oricât de mari; mărginit, limitat. 2. (Despre produse) Care a suferit toate operațiile de prelucrare; terminat. // s.n. Categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei care au existență limitată și se pot transforma unele în altele. [Cf. fr. fini, lat. finitus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu finit
neadeverít, neadeverítă, adj. (înv.) nesigur, incert, neprecis. Vezi definitia »
ÎMPAINJINIT, -Ă adj. v. împăienjenit. Vezi definitia »
NEOSTENÍT, -Ă, neosteniți, -te, adj. 1. Care nu obosește niciodată; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate; foarte harnic, foarte activ; neobosit, odihnit. 2. Care nu slăbește nici o clipă; susținut, perseverent. [Pr.: ne-os-] – Ne- + ostenit. Vezi definitia »
REPEZÍT, -Ă, repeziți, -te, adj. 1. Grăbit, făcut în grabă, la repezeală. 2. Care acționează pripit; p. ext. pornit, mânios, nestăpânit; răstit. – V. repezi. Vezi definitia »
sulít, -ă, adj. (reg.) însăilat; cârpit. Vezi definitia »