Definita cuvantului albaspină
ALBASPÍNĂ s.f. Arbust spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, cu flori albe dispuse în buchețele și cu fructe comestibile, cultivat ca plantă ornamentală; (pop.) Păducel. [Pl. -ne. / < lat. alba spina, cf. it. albaspina].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu albaspină
buruiánă (-iéne), s. f. – Bălărie, în general, plantă erbacee care crește spontan. – Var. bur(ă)iană, bur(u)ian, bur(u)(i)eniță, bur(u)(i)enuță. Sl. burjanŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 34; Berneker 103); cf. bg. buren, sb. burjan, rus. burjan, mag. burján. Trebuie semnalat că Berneker consideră cuvîntul „de origine obscură” în cadrul limbii sb. – Der. buruieniște, s. f. (hățiș); buruienos, adj. (năpădit de buruieni); îmburuiena, vb. (a năpădi buruienile un teren). Vezi definitia »
CEVIÁNĂ s. f. (mat.) dreaptă care unește un vârf al unui triunghi cu un punct al laturii opuse. (< fr. cévienne) Vezi definitia »
ocrovíță, ocrovíțe, s.f. (reg.) băutură alcoolică tare, rachiu. Vezi definitia »
CORTICOSUPRARENÁLĂ, adj. (În sintagma) Glandă corticosuprarenală = glandă endocrină pereche, indispensabilă vieții, reprezentată de porțiunea corticală a glandei suprarenale, care secretă un număr mare de hormoni sterolici. – Cf. fr. cortico-surrénale. Vezi definitia »
săsărúică s.f. (reg.) plantă erbacee folosită în medicina populară. Vezi definitia »