sardeá (-éle), s.f. – Sardină. – Var. mr. sardelă. It. sardella, prin intermediul ngr. σαρδέλλα (Tiktin; Gáldi 237), cf. tc., bg. sardela; sing. format după pl. ca în paralelismul stele-stea, rîndunele-rîndunea etc. Vezi definitia »

cișmeá (cișméle), s. f. – Fîntînă (se spune numai despre fîntînile construite artificial). – Megl. ceșmă. Tc. çeșme (Cihac, II, 560; Roesler 609; Șeineanu, II, 135; Lokotsch 402; Ronzevalle 76); cf. ngr. τζεσμές, bg. češma, sb. česma. Vezi definitia »

buceá (bucéle), s. f. – 1. Căptușeală metalică în interiorul unui butuc de roată. – 2. Cerc, manșon, inel în general. Var. buccea, boccea, bucșe(a), bocșa, bocie. Lat. bŭccella „guriță” (Candrea-Dens., 190; DAR); cf. it. buccella, prov. bucella „îmbucătură mică”. Rezultatul normal, bucea, pare a fi suferit influența pol. buks(a) „butucul roții” (› rom. bucșe), cf. Cihac, II, 31, și poate a lui boccea. În orice caz, etimonul nu este perfect clar (cf. Graur, BL, V, 90). Vezi definitia »

PÚRUREA adv. v. pururi. Vezi definitia »

OPĂCEÁ, opăcele, s. f. (În poezia populară) Diminutiv al lui opacă. Vezi definitia »