Definita cuvantului alocație
ALOCÁȚIE s.f. Alocare; (Concr.) Sumă de bani destinată (de stat sau de o instituție) pentru un anumit scop. ♦ Ajutor în bani. [Gen. -iei, var. alocațiune s.f. / cf. fr. allocation].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu alocație
FITOFARMACÍE s. f. 1. Domeniu al farmaciei care se ocupă cu prepararea produselor destinate protejării plantelor împotriva paraziților. 2. Știința preparării medicamentelor pe baza plantelor medicinale. – Din fr. phytopharmacie. Vezi definitia »
EPISCOPÍE s.f. Proiectare a obiectelor opace cu ajutorul episcopului. [Gen. -iei. / < fr. épiscopie]. Vezi definitia »
GLICEMÍE s. f. prezența glucozei în sânge. (< fr. glycémie) Vezi definitia »
fúnie (fúnii), s. f. – 1. Sfoară, cablu, parîmă. – 2. Sarcină de lemne sau de paie. – 3. Împletitură, cunună de usturoi sau ceapă ce se păstrează împletite de tulpini, în formă de ghirlandă. – 4. Sfoară de măsurat terenurile. – 5. Suprafață de pămînt de cultură. – Var. (înv.) și mr. fune, megl. funi, fuńă. Lat. fŭnis (Pușcariu 673; Candrea-Dens., 684; REW 3689; DAR), cf. v. fr. și Anjou. fune. Pentru ultimele sensuri, cf. lat. med. funis „porțiune de teren” (Niermeyer 458), v. logud. fune „măsură” (Wagner 114); prin urmare, nu se justifică încercarea lui Bogrea, Dacor., IV, 815, de a pune în legătură această întrebuințare cu lat. fundus. Der. funar (var. funier), s. m. (persoană care face funii); funire, s. f. (înv., suprafață măsurată cu sfoara); funitură, s. f. (înv., funie, măsură de dimensiune); înfunia, vb. (a face funii; a lega cu o frînghie; a fixa părîmele unei ambarcații). Cf. funigel. – Din rom. provine bg. funija (Capidan, Raporturile, 229). Vezi definitia »
-TROFÍE2 elem. trof(o)-. Vezi definitia »