TOXEMÍE s.f. Răspândire a unei toxine prin sânge, în tot corpul. [Gen. -iei. / < fr. toxémie, cf. gr. toxikon – otravă, haima – sânge]. Vezi definitia »

ENTERECTAZÍE, enterectazii, s. f. Dilatare a intestinului. – Din fr. entérectasie. Vezi definitia »

ASILABÍE s.f. Varietate a afaziei constând în incapacitatea bolnavului de a uni fonemele în silabe. [Gen. -iei. / < fr. asyllabie, cf. gr. a – fără, syllabe – silabă]. Vezi definitia »

URETERECTOMÍE s.f. (Med.) Ablațiune a unei părți din ureter. [Gen. -iei. / < fr. urétérectomie, cf. gr. oureter – ureter, ektome – excizie]. Vezi definitia »

CRONAXÍE s. f. Timpul minim în care are loc o excitație; timpul în care un curent electric trebuie să parcurgă un nerv, un mușchi etc., pentru a-l excita. – Din fr. chronaxie. Vezi definitia »