PORTÁJ s. n. parte a unui fluviu unde ambarcațiile trebuie transportate pe uscat. (< fr. portage) Vezi definitia »

VAGABONDÁJ s. n. Vagabondare; starea celui care vagabondează. ♦ Infracțiune comisă de omul capabil de muncă ce refuză să exercite o ocupație, fără domiciliu stabil și lipsit de mijloace cinstite de trai. – Din fr. vagabondage. Vezi definitia »

utilaj folosit în construcție Vezi definitia »

BRANȘÁJ s. n. totalitatea ramurilor unui arbore. (< fr. branchage) Vezi definitia »

TUBÁJ, tubaje, s. n. (Med.) Metodă de examen clinic care constă în introducerea unui tub de cauciuc sau metalic în stomac sau în duoden pentru extragerea și analiza sucurilor respective. ◊ Tubaj laringian = introducerea unui tub metalic în laringe în caz de asfixie. – Din fr. tubage. Vezi definitia »