DETENTÓR s.m. (Jur.) Persoană care deține un lucru; deținător. [< fr. détenteur]. Vezi definitia »

RUTIȘÓR, rutișoáre, s. n. (Bot.) ~ c) Thalictrum angustifolium; d) Thalictrum minus. (din rută² + suf. -ișor) Vezi definitia »

INHIBITÓR, -OÁRE adj. Care inhibează. // s.m. Substanță care poate încetini sau împiedica un proces fiziologic, o reacție chimică etc. [Cf. fr. inhibiteur]. Vezi definitia »

CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor. Vezi definitia »

RECIȘÓR, -OÁRĂ, recișori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui rece; puțin cam rece. – Rece + suf. -ișor. Vezi definitia »