fărmăcitóriu, -oáre, adj. (înv.) făcător de otrăvuri. Vezi definitia »

primăvăríu, -íe, adj. (înv.; despre ținuturi) cu climă asemănătoare primăverii. Vezi definitia »

TRICLÍNIU s.n. 1. (Ant.) Complex de trei paturi cu trei locuri, așezate de-a lungul a trei părți ale unei mese de sufragerie a unei case romane. ♦ Sufragerie. 2. Sală de mese a unei comunități (monahale) creștine, în care se primeau pelerinii sau se celebrau diverse ceremonii. [Pron. -niu, var. triclinium s.n.. / < lat. triclinium, cf. gr. triklinion < tri – cu trei, kline – pat]. Vezi definitia »

GÉNIU s. n. I. 1. talent, dispoziție naturală, capacitate creatoare excepțională, a dezvoltării maxime a facultăților umane; persoană astfel înzestrată. 2. caracter specific. II. spirit, demon, ființă supranaturală care, în credințele celor vechi, veghea asupra soartei unui om. III. specialitate militară, armă care se ocupă cu executarea lucrărilor de fortificații, drumuri, poduri etc. (< lat. genius, fr. génie) Vezi definitia »

CARCALIU, com. în jud. Tulcea; 4.337 loc. (1991). Așezare eponimă și cultură neolitică (milen. 4 î. Hr.). Vezi definitia »