GHEȘTALTÍSM s.n. v. gestaltism. Vezi definitia »

PSIHOLOGÍSM s.n. 1. Tendința de a explica fenomenele sociale, arta, morala, religia și alte forme ale conștiinței sociale ținând seama exclusiv de aspectul psihologic drept factor determinant al celorlalte laturi și procese. ◊ Psihologism lingvistic = curent inițiat de Steinthal în Germania și de Potebnea în Rusia, după care unicul obiect de studiu al lingvisticii ar trebui să fie actul individual al vorbirii, înțeles ca un proces psihic, fără nici o legătură cu viața socială. 2. Atitudine a scriitorilor care analizează numai stările psihice, neglijând cauzele sociale ale acestora. [Cf. fr. psychologisme]. Vezi definitia »

EVOLUȚIONÍSM s.n. 1. (Fil.) Concepție potrivit căreia schimbările și transformările evolutive din univers și, în special, din lumea vie, sunt obiectiv necesare, având un caracter istoric. 2. Evoluționism plat = concepție mecanicistă, neștiințifică, care reduce dezvoltarea la o evoluție înțeleasă exclusiv ca acumulare cantitativă. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. évolutionnisme]. Vezi definitia »

PSEUDOMORFÍSM s. n. transformare a unui mineral în altul, care păstrează aceeași formă cristalografică inițială; pseudomorfoză. (< fr. pseudomorphisme) Vezi definitia »

TRAVESTÍSM s. n. perversiune sexuală constând în adoptarea ținutei vestimentare a sexului opus; transvestism. (< fr. travestisme) Vezi definitia »