SEDIMENTÁRE, sedimentări, s. f. Acțiunea de a se sedimenta și rezultatul ei. ♦ Totalitatea proceselor fizice, chimice și biologice care se desfășoară la suprafața scoarței terestre și în urma cărora are loc depunerea unor fragmente sau particule de minerale, roci, organisme etc. din care provin rocile sedimentare. ♦ Fenomen de depunere lentă a particulelor solide dintr-o suspensie, dintr-o emulsie etc. prin cădere liberă sau prin centrifugare; sedimentație. ◊ (Med.) Viteză de sedimentare = intervalul de timp în care se depun globulele roșii dintr-o cantitate de sânge recoltat într-un tub de sticlă gradat, care permite depistarea unor procese infecțioase. – V. sedimenta. Vezi definitia »

PRESUPÚNERE s.f. Faptul de a presupune; supoziție, ipoteză. ♦ Lucru admis în prealabil ca adevărat. [< presupune]. Vezi definitia »

ABSORBÍRE, absorbiri, s. f. Acțiunea de a absorbi și rezultatul ei. – V. absorbi. Vezi definitia »

SUSȚÍNERE s.f. Acțiunea de a (se) susține și rezultatul ei; sprijinire; apărare, afirmare; întreținere cu mijloace materiale. [< susține]. Vezi definitia »

DEZIOTACIZÁRE, deziotacizări, s. f. (Fam.) Eliminare a iotacizării. – Dez- + iotacizare. Vezi definitia »