Definita cuvantului anagramă
ANAGRÁMĂ s.f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt (mai ales ale unui nume propriu sau unei fraze) pentru a se obține un alt cuvânt sau o altă frază; cuvânt obținut prin anagramare. ♦ Enigmă în versuri formată din două părți, prima dedicată cuvântului de bază, iar a doua definind cuvântul obținut prin anagramare. [< fr. anagramme, cf. gr. ana – în altă ordine, gramma – literă].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu anagramă
ACETÓNĂ s.f. Lichid incolor, cu miros plăcut, foarte volatil, care rezultă din distilarea unui acetat și este folosit ca dizolvant pentru materii grase, lacuri etc. // (În forma aceton-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „acetonă”. [Cf. fr. acétone, engl. acetone]. Vezi definitia »
NOOSFÉRĂ s. f. înveliș al Pământului desemnând omenirea, ființele inteligente. (< fr. noosphère) Vezi definitia »
RANCHIÚNĂ s.f. Pizmă, pică, ură ascunsă; dorință de răzbunare. [Pron. -chiu-, pl. -ni, -ne. / < fr. rancune]. Vezi definitia »
ALABANDÍNĂ s. f. sulfură naturală de mangan, negricioasă, cu luciu metalic. (< fr. alabandine) Vezi definitia »
ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s. f. Figură de stil prin care un nume comun este înlocuit cu numele unei persoane (sau invers). – Fr. antonomase (< gr.). Vezi definitia »