REZISTÓR, rezistoare, s. n. Element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistența electrică, poate fi introdus într-un circuit electric și care este folosit la aparatele electrice de încălzit, la reostate etc.; rezistență (II 5). – Din fr. resisteur, engl. resistor. Vezi definitia »

DISPERGATÓR s.n. Dispersant. [< rus. dispergator]. Vezi definitia »

Lucrator care in secolele XVIII-XIX fabrica paine in forme-furme, in Moldova. Sinonim: brutar Vezi definitia »

ȚIPĂTÓR, -OÁRE, țipători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas) Strident. ♦ Fig. (Despre culori, lumină) Prea bătător la ochi, prea viu, prea intens. 2. S. f. Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage. – Țipa¹ + suf. -ător. Vezi definitia »

AUTOCRÁTOR, autocratori, s. m. (Înv.) Autocrat. [Pr.: a-u-] – Din ngr. autokrátor. Vezi definitia »