STOR, storuri, s. n. Perdea de țesătură, de împletitură sau din scândurele subțiri, orizontale, paralele și mobile, care se poate lăsa și ridica cu ajutorul unui resort ori cu o sfoară trecută prin verigi, destinată să ferească interiorul unei încăperi de razele soarelui. – Din fr. store. Vezi definitia »

POR¹ s. m. 1. mic orificiu al pielii, prin care se elimină sudoarea. 2. orificiu la unele animale și plante inferioare. 3. mic gol în masa unui corp solid. (< fr. pore, lat. porus, gr. poros) Vezi definitia »

BÂLBÓR, bâlboare, s. n. (Reg.) Bulboană. Vezi definitia »

CONSERVATÓR s.n. Școală superioară de muzică. [< germ. Konservatorium, cf. fr. conservatoire]. Vezi definitia »

RAȘCHETATÓR, -OÁRE, rașchetatori, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în rașchetarea parchetului. – Rașcheta + suf. -tor. Vezi definitia »