DIZGRÁȚIE, dizgrații, s. f. Pierdere a favorii, a bunăvoinței, a grației unul monarh, a unei persoane influente, a unui superior. – Din it. disgrazia. Cf. fr. disgrâce. Vezi definitia »

COSMONOMÍE s. f. totalitatea legilor care guvernează universul. (< fr. cosmonomie) Vezi definitia »

STENOGRAFÍE s. f. sistem de scriere rapidă cu ajutorul unor semne convenționale care permit înregistrarea vorbirii în ritmul ei obișnuit. (< fr. sténographie) Vezi definitia »

STOMATORAGÍE s. f. hemoragie bucală. (< fr. stomatorragie) Vezi definitia »

LOMBALGÍE s. f. durere de șale. (< fr. lombalgie) Vezi definitia »