PROCLÍTIC, -Ă, proclitici, -ce, adj. (Gram.; despre cuvinte) Care nu are accent propriu și este așezat înaintea altui cuvânt cu care face corp fonetic comun. – Din fr. proclitique. Vezi definitia »

gromóvnic (gromóvnice), s. n. – Carte de astrologie, în care se prevedea viitorul pe baza cercetării tunetelor. – Var. gromolnic, gromornic. Sl. gromovĭnikŭ, de la gromŭ „tunet” (DAR; Scriban). Ultima var. indică o încrucișare cu ornic. Vezi definitia »

ACROBLÁSTIC, -Ă adj. (despre muguri, flori) dezvoltat în vârful organului. (< engl. acroblastic, lat. acroblasticus) Vezi definitia »

CUMÁRIC adj. acid ~ = acid-fenol obținut prin hidratarea cumarinei. (< fr. coumarique) Vezi definitia »

ASIMPTÓTIC, -Ă adj. Referitor la asimptotă. [< fr. asymptotique]. Vezi definitia »