TRIVALÉNT, -Ă adj. 1. (despre elemente chimice) care are valența 3. 2. (despre celule) cu trei cromozomi omologi în cursul meiozei. (< fr. trivalent) Vezi definitia »

INCIDÉNT, -Ă I. adj. 1. (despre cuvinte, propoziții) intercalat între părțile unei propoziții sau ale unei fraze. 2. (despre fascicule de radiații) care atinge o suprafață într-un anumit punct. II. s. n. 1. eveniment neașteptat, neplăcut, care survine în timpul unei activități. ◊ greutate, dificultate. 2. (jur.) obiecție, contestație accesorie la cauza principală a unui proces. (< fr. incident) Vezi definitia »

ALTERNÁNT, -Ă, alternanți, -te, adj. Care alternează. – Din fr. alternant, lat. alternare. Vezi definitia »

OPRIMÁNT, -Ă, oprimanți, -te, adj. (Rar) Care oprimă. – Din fr. opprimant. Vezi definitia »

SECUNDÁNT, -Ă, secundanți, -te, s. m. și f. Persoană care secundează, ajută, urmează, însoțește pe cineva. ♦ Arbitru secund. ♦ Persoană care asistă și îndrumează un participant la anumite întreceri sportive (box, șah). ♦ (Înv.) Martor la un duel. [Var.: secondánt, -ă s. m. și f.] – Din germ. Sekundant. Vezi definitia »