CIVILIZÁȚIE s.f. Nivel de dezvoltare la care se găsește viața socială, materială și spirituală a unei formații sociale sau a unui grup social; stare a vieții sociale, economice și culturale a unui popor, a unei epoci etc. ♦ Grad dezvoltat de cultură materială a unui popor, a unei societăți etc. [Gen. -iei, var. civilizațiune s.f. / cf. fr. civilisation]. Vezi definitia »

STROFOTAXÍE s. f. aranjare a organelor vegetale în urma mișcării de răsucire. (< fr. strophotaxie) Vezi definitia »

TRÉMIE s.f. (Tehn.) Pâlnie mare, în formă de piramidă pătrată, prin care materialul granular este condus la dispozitivele de concasare sau la locul de înmagazinare. [< fr. trémie]. Vezi definitia »

AUTOROTÁȚIE s. f. mișcare de rotație a unei suprafețe portante sau a unui avion, care se întreține de la sine. (< fr. autorotation) Vezi definitia »

BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului². 3. (La pl.) Mirodenii. [Var.: (reg.) băcălíe s. f.] – Din băcan² + suf. -ie. Vezi definitia »