SEPARÁȚIE s. f. separare. ♦ (jur.) ~ de bunuri = regim matrimonial în unele state, prin păstrarea de către femeie a liberei dispuneri asupra bunurilor sale aduse în căsătorie; ă puterilor = principiu fundamental de organizare a statului, potrivit căruia în acesta acționează trei puteri: legislativă, executivă și judecătorească, exercitate de organe diferite, cu drept de control reciproc. (< fr. séparation, lat. separatio) Vezi definitia »

CENTÚRIE, centurii, s. f. 1. (În armata romană) Subdiviziune tactică cuprinzând o sută de ostași; (în vechea organizare a armatei române) subîmpărțire a cetei. 2. (În vechea Romă) Diviziune politică și administrativă formată dintr-o sută de cetățeni. – Din lat. centuria. Vezi definitia »

APERCÉPȚIE s. f. integrare a percepției în experiența cognitivă anterioară. (< fr. aperception) Vezi definitia »

AMFIDIPLOIDÍE s. f. apariție în celulele somatice, în urma hibridării, a unor seturi de cromozomi diploizi, de la ambii genitori. (< fr. amphidiploïdie) Vezi definitia »

BRIOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul mușchilor. [Pron. bri-o-. / < fr. bryologie, cf. gr. bryon – mușchi, logos – studiu]. Vezi definitia »