OPIACÉU, -ÉE adj., s. n. (medicament) care conține opiu. (< fr. opiacé) Vezi definitia »

méu (-éa), adj. și pron. pos. – Mr. neu, meu, megl., istr. meu. Lat. meus (Pușcariu 1074; Candrea-Dens., 1091; REW 5556), cf. it. mio (sard. meu), prov. mieu, cat., port. meu, sp. mío. Rezultatul normal, mieu, a pierdut diftongul, prin analogie cu f. mea (Rosetti, BL, V, 34; Rosetti, Mélanges, 173), sau, mai curînd, cu pl. mei. Fără îndoială, datorită unui obicei neîntemeiat, introdus de actorul C. Nottara, dicțiunea teatrală obișnuiește să pronunțe mieu. Vezi definitia »

JOCHÉU s. m. călăreț profesionist care călărește caii la curse și la antrenamente. (< fr., engl. jockey) Vezi definitia »

ceregéu s.n. sg. (înv.) crezul (bisericesc); credeul. Vezi definitia »

ferchetéu, ferchetéuri, s.n. (reg.) resteu (la jugul boilor). Vezi definitia »