cutíe (cutíi), s. f. – 1. Obiect de lemn, metal etc., în care se păstrează diferite lucruri. – 2. Etui, toc, trusă. – 3. Sertar. – 4. Cufăr, ladă. – Cutia milelor, institut național de binefacere, fundat în 1775 de către domnitorul Alexandru Ipsilanti, condusă din 1793 de marele vornic de cutie și alimentată de bunurile persoanelor care au decedat fără a lăsa moștenitori, și o treime de la cei care decedau fără să lase testament. – Cutia sătească, specie de piață de grîne fundată în sec. XVIII. – 5. Orfelinat. – Copil de cutie, orfan, copil găsit. – Mr. cutie, megl. cutiiă. Tc. kutu, kuti (Șeineanu, II, 151; Miklosich, Türk. Elem., I, 338; Berneker 653; Lokotsch 1271; Ronzevalle 139); cf. gr. ϰουτί, bg., sb. kutija, alb. kuti. – Der. cutier, s. m. (perceptor; negustor ambulant). Vezi definitia »

MISOGAMÍE s.f. Teamă, groază de căsătorie. [Gen. -iei. / < germ. Misogamie, cf. gr. misos – ură, gamos – căsătorie]. Vezi definitia »

CĂRDĂȘÍE s. f. v. cârdășie. Vezi definitia »

EUSEMÍE s.f. (Med.) Totalitatea simptoamelor favorabile în evoluția unei boli. [Pron. e-u-, gen. -iei. / < fr. eusémie, cf. gr. eu – bine, sema – semn]. Vezi definitia »

BOMBONERÍE, bombonerii, s. f. Magazin în care se vând bomboane. – Din fr. bonbonnerie. Vezi definitia »