plen (-nuri), s. n. – Totalitatea membrilor unei asociații, organizații; adunare constituantă. Lat. plenum (sec. XIX). – Der. plenar, adj., din lat. plenarius, sec. XIX. Cf. plin. Vezi definitia »

STẤNJEN, stânjeni, s. m. I. Unitate de măsură pentru lungime, folosită înaintea introducerii sistemului metric, care a variat, după epocă și regiune, de la 1,96 m la 2,23 m; lungime sau cantitate de material corespunzătoare acestei unități de măsură. ◊ Stânjen pescăresc = măsură de lungime folosită de pescari, egală cu aproximativ 1,50 m. Stânjen marin = măsură de lungime egală cu 1,83 m. ♦ Unitate de măsură pentru volumul lemnelor așezate în stivă, egală cu opt steri. II. (Bot.) Stânjenel. [Var.: (reg.) stấngen s. m.] – Din bg. stă(n)žen. Vezi definitia »

HOLOCÉN s.n. Ultima epocă (serie) a cuaternarului; aluviu. // adj. Care aparține acestei epoci. [Var. olocen s.n. / < fr. holocéne, cf. gr. holos – întreg, kainos – recent]. Vezi definitia »

AMBIGÉN, -Ă, ambigeni, -e, adj. (Gram.; rar, în sintagmele) Genul ambigen (și substantivat, n.) = genul neutru. Substantiv ambigen = substantiv neutru. – Din lat. ambigenus „corcit”. Vezi definitia »

LÚMEN s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a fluxului luminos emis de către o sursă punctiformă cu intensitatea de o candelă în unitatea de unghi solid de 1 steradian. // s.n. Canal al unui organ cavitar sau al unor fibre textile. ♦ Cavitatea celulară. [< fr. lumen, cf. lat. lumen – lumină]. Vezi definitia »