FURCÚȚĂ, furcuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui furcă; furchiță. 2. (Reg.) Furculiță (1). 3. Partea cornoasă a copitei la cal, de forma unei piramide culcate cu vârful înainte, care se află în porțiunea posterioară a tălpii și care are rolul de a proteja țesuturile vii și de a amortiza șocurile. – Furcă + suf. -uță. Vezi definitia »

BOÁRNĂ, boárne, s. f. (Trans.) Muscă. (cf. bornăi) Vezi definitia »

CLIPÁLĂ s. f. v. clipeală. Vezi definitia »

mótcă (-ce), s. f. – Scul, jurubiță. Din sl. motati „a depăna” (Cihac, II, 189; Conev 60; Scriban), cf. rut., rus. motok „scul”, sb. motka „băț”, bg. mătka „băț”, de unde mătcă, var. mîtcă, s. f. (mai de bătut lapte, cf. Conev 65; Candrea). În Trans. și Olt. Vezi definitia »

RETÓRTĂ s. f. 1. vas (de laborator) din sticlă, pământ sau platină, în formă de balon cu gâtul îndoit. 2. recipient cu pereți refractari, pentru distilări industriale. (< fr. retorte, germ. Retorte) Vezi definitia »