SURUGÍU, surugii, s. m. 1. Vizitiu care conducea (călare pe unul dintre cai) diligențele, poștalioanele sau trăsurile boierești. 2. (Pop.; art.) Numele unei constelații din emisfera boreală. – Din tc. sürücü. Vezi definitia »

OSCILATÓRIU, -IE adj. cu oscilații. (< fr. oscillatoire) Vezi definitia »

fonfíu s.m. (reg.) plantă cu flori albastre ce crește prin păduri și crânguri; pervincă, fonchiu, saschiu. Vezi definitia »

AVANTÁGIU s.n. v. avantaj. Vezi definitia »

CONTRÁRIU, -IE adj., s. n. v. contrar. Vezi definitia »