ROURÁ, pers. 3 rourează, vb. I. 1. Intranz. A cădea rouă. 2. Tranz. și refl. A (se) umezi, a (se) acoperi cu stropi ca de rouă. [Pr.: ro-u-] – Lat. rorare (după rouă). Vezi definitia »

TAMBURÁ vb. I. tr. a lustrui suprafața pieselor cu un abraziv. II. intr. a bate în tobă; (p. ext.) a bate ușor și ritmic în ceva; a tamburina. (< it. tamburare) Vezi definitia »

EX CATHÉDRA loc. adv. a vorbi ~ = a vorbi pe un ton doctoral, care nu admite replică. (< lat. ex cathedra, de la catedră) Vezi definitia »

BRAHMAPUTRA, fl. în China (S Tibetului), NE Indiei și Bangladesh; c. 2.900 km. Izv. de pe versantul de N al M-ților Himalaya, de la 4.864 m alt., sub numele de Matsang, și se varsă în G. Bengal, după ce se unește cu Gangele printr-o deltă comună de c. 80 mii km². Primește pe diferite sectoare numele de Tsangpo (Yarlung Zangbo Jiang), Dihang ș.a. Navigabil pe 1.290 km. Irigații. Explorat în perioada 1884-1913. Vezi definitia »

lătrá (látru, lătrát), vb. – A scoate sunete specifice cîinilor. Mr. alatru, alătrare, megl. latru, istr. lǫtru. Lat. latrāre (Pușcariu 949; Candrea-Dens., 958; REW 4928; Pascu, I, 30; DAR), cf. it. latrare, cat. lladrar, sp. ladrar. – Der. lătrat, s. n.; lătrător, adj. (care latră); lătrător, s. m. (cîine); lătrătură, s. f.; alătra, vb. (Olt., Banat, a lătra), cu a-, cf. acoperi, sau direct din lat. allatrare (Scriban). Vezi definitia »