PLANÁȚIE s.f. (Geol.) Proces de netezire a regiunilor înalte și accidentate ale scoarței terestre, datorită factorilor modificatori externi. [< engl. planation]. Vezi definitia »

DEFORMÁȚIE s. f. 1. deformare. ♦ ~ profesională = folosire mecanică, în viața de toate zilele, a deprinderilor căpătate prin exercitarea unei profesiuni. 2. (tehn.) operație prin care se obține o modificare permanentă a formei, volumului, suprafeței unui material. ♦ ~ plastică = prelucrare a unui material prin producerea unor modificări plastice. (< fr. déformation, lat. deformatio) Vezi definitia »

REEXPOZÍȚIE s.f. Repriză (4) [în DN]. [Gen. -iei, var. reexpozițiune s.f. / < fr. réexposition]. Vezi definitia »

ELECTROGRAVIMETRÍE s. f. metodă de analiză cantitativă bazată pe depunerea prin electroliză a unui metal la catod și prin cântărirea substanței depuse. (< fr. électrogravimétrie) Vezi definitia »

ENZIMOLOGÍE s. f. Studiul enzimelor și al modului lor de acțiune. – Din germ. Enzymologie, fr. enzymologie. Vezi definitia »