VALÉT, valeți, s. m. 1. Servitor la casele boierești (aflat în serviciul personal al stăpânului); fecior, lacheu. 2. Fiecare dintre cele patru cărți de joc, reprezentând figura unui cavaler; fante. – Din fr. valet. Vezi definitia »

CVINTOLÉT s.n. (Muz.) Grup de cinci note de durată egală cu aceea a patru note obișnuite. [Var. cuintolet s.n. / < fr. quintolet]. Vezi definitia »

CARNÉT, carnete, s. n. Caiețel de buzunar, uneori cu date și cu rubrici tipărite, pentru diferite însemnări. ♦ Act, document în formă de caiețel, care atestă apartenența posesorului la o organizatie politică, de masă etc. ◊ Carnet de muncă = document (în formă de caiețel) care cuprinde date privitoare la activitatea unei persoane (vechime în muncă, locul de muncă) și care servește acesteia pentru anumite drepturi (pensie, retribuție, concediu etc.); carte de muncă. – Din fr. carnet. Vezi definitia »

omenét s.m. (înv. și reg.) mulțime mare de oameni, lume, popor. Vezi definitia »

PICHÉT⁴ s. n. rachiu de drojdie îndoit cu apă. ◊ vin de calitate proastă. (< fr. piquette) Vezi definitia »