zgâlțâitúră (-ță-i-) s. f., g.-d. art. zgâlțâitúrii pl. zgâlțăitúri Vezi definitia »

BUNĂVOÍNȚĂ s. f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare; îngăduință. 2. Tragere de inimă (pentru a face ceva); râvnă, zel, sârg. [Gen.-dat.: bunăvoinței] – Din bună + voință (după lat. benevolentia). Vezi definitia »

ANEXÍTĂ s. f. inflamație a ovarelor și a trompelor uterine; ooforosalpingită. (< fr. annexite) Vezi definitia »

TRIÓZĂ s.f. (Chim.) Monozaharidă cu trei atomi de carbon. [Pron. tri-o-. / < fr. triose]. Vezi definitia »

EPÁCTĂ s.f. (Liv.) Număr de zile care trebuie adăugat unui an lunar pentru a-l face să concorde cu anul solar. [< fr. épacte, cf. gr. epaktos – adăugat]. Vezi definitia »