Definita cuvantului bunăvoință
BUNĂVOÍNȚĂ s. f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare; îngăduință. 2. Tragere de inimă (pentru a face ceva); râvnă, zel, sârg. [Gen.-dat.: bunăvoinței] – Din bună + voință (după lat. benevolentia).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bunăvoință
ÁNTĂ, ante, s. f. Element de construcție decorativ și de întărire situat la colțurile unui edificiu. – Din fr. ante. Vezi definitia »
JÓFRĂ s. f. prăjitură de formă cilindrică din cremă de ciocolată acoperită cu glazură. (< fr. joffre) Vezi definitia »
HETEROMETÁBOLĂ, heterometabole, adj.f. (Despre insecte) Care are metamorfoză incompletă, fără stadiul de nimfă; hemimetabolă. – Din fr. hétérométabole. Vezi definitia »
ORDINÁTICĂ s. f. știință care studiază calculatoarele în raport cu mediul uman. (< fr. ordinatique) Vezi definitia »
dușmancă, dușmance s. f. (peior.) soție, nevastă, consoartă. Vezi definitia »