DISTINCTÍV, -Ă adj. Care distinge. ♦ Deosebitor, caracteristic. [< fr. distinctif]. Vezi definitia »

ACUZATÍV s. n. Caz gramatical care are ca funcțiune specifică exprimarea complementului direct și a unor atribute. ◊ Acuzativ cu infinitiv = construcție sintactică specifică anumitor limbi, echivalentă cu o propoziție completivă directă, în care subiectul este la acuzativ, iar predicatul la infinitiv. – Din fr. accusatif, lat. accusativus. Vezi definitia »

IMITATÍV, -Ă adj. care imită. (< fr. imitatif, lat. imitativus) Vezi definitia »

CREATÍV, -Ă adj. referitor la acțiunea de a crea; capabil de a crea. (< fr. créatif) Vezi definitia »

PREFIGURATÍV, -Ă adj., s. n. (element) care prefigurează. (< engl. prefigurative) Vezi definitia »