DIMINUTÍV, -Ă, diminutivi, -e, adj., s. n. (Substantiv, propriu sau comun, adjectiv sau, rar, altă parte de vorbire) care se formează cu ajutorul unui afix prin care se arată că obiectele, ființele, însușirile etc. denumite sunt considerate (în mod real sau afectiv) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de bază. – Din fr. diminutif. Vezi definitia »

INJECTÍV, -Ă adj. (mat.; despre funcții) în care un element al celei de-a doua mulțimi are în plus un antecedent. (< fr. injectif) Vezi definitia »

corozív adj. m., pl. corozívi; f. corozívă, pl. corozíve Vezi definitia »

PERFECTÍV, -Ă, perfectivi, -e, adj. (Despre aspectul, sensul verbelor) Care exprimă acțiunea verbului eliminând noțiunea de durată și de desfășurare, insistând asupra începutului și sfârșitului ei, a rezultatului ei; (despre verbe) care are acest aspect. – Din fr. perfectif, germ. perfektiv. Vezi definitia »

INEXPRESÍV, -Ă adj. Lipsit de expresivitate; neexpresiv. [Cf. fr. inexpressif]. Vezi definitia »