POȘIDÍC, (1) poșidicuri, s. n., (2) poșidici, s. m. (Reg.) 1. S. n. (Colectiv) Mulțime, droaie, gloată de copii; p. ext. mulțime de animale mici. 2. S. m. (Fam.) Epitet dat tinerilor, copiilor sau oamenilor mici de statură. [Var.: poșândíc, poșodíc s. n., s. m.] – Cf. magh. posadék. Vezi definitia »

ATRÓFIC, -Ă adj. Atins de atrofie. [< fr. atrophique]. Vezi definitia »

ELECTRODINÁMIC, -Ă, electrodinamici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la stările și la fenomenele legate de prezența câmpului electromagnetic variabil în timp; referitor la acțiunile care se exercită între conductoarele parcurse de curenții electrici; care aparține acestor stări, fenomene și acțiuni. ♦ (Despre instrumente de măsură) Bazat pe interacțiunea dintre două bobine parcurse de curent electric. 2. S. f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul proprietăților electrice și magnetice ale materiei. – Din fr. électrodynamique. Vezi definitia »

ENEOLÍTIC s. n. Ultima fază a neoliticului, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră, de os etc. și a uneltelor și podoabelor de aramă. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. énéolithique. Vezi definitia »

AMITÓTIC, -Ă adj. Referitor la amitoză. [< fr. amitotique]. Vezi definitia »